Виртуальная экскурсия
Casa-muzeu Alexandru Donici

Localitatea Donici se află într-o zonă protejată a Parcului – Național Orhei , (care cuprinde 14 000 h ), înconjurată de dealurile împădurite (Hârtopul, Teleșeu, Voloaca), la 25 km de Orhei și 37 km de Chișinău. Așezarea este mărginită cu livezi și vii, dar și de trei lacuri, care îi conferă o priveliște cu totul specială.

Satul Donici a fost atestat documentar la 4 mai, 1436 cu denumirea de “Bezin”. Această denumire vine de la râul din apropiere . Partea din deal a satului, însă, purta denumirea de “Stanca” , ce provine de la “Izvorul Stanca”, construit în anul 1806, de către Dumitru și Elena Donici, în cinstea nașterii fabulistului “Alexandru Donici”. Denumirea de “Donici” a satului, survine la 27 august 1966, cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la nașterea fabulistului Alexandru Donici. Tot cu acest prilej în conacul familiei Donici, în care funcționa o școală, s-a deschisă o sală de expoziții care reprezenta un prim pas pentru deschiderea unui muzeu. Din anul 1971, când s-a construit o nouă școală în localitate, au început și lucrările de restaurare a conacului Donici și la 19 septembrie, 1976 a avut loc inaugurarea Casei- Muzeu “Alexandru Donici”, ca filială a muzeului de Istorie a Ținutului Natal Orhei.

Pe moșia pe care o deținea Dimitrie Donici, de la tatăl său Constantin Donici, s-a construit acest frumos conac, în anul 1765, de către părinții fabulistului, Dumitru și Elena Donici. Planul casei, așa cum rezultă din schița elaborată la 14 mai 1973 de către un institut de proiectări, reprezenta situația reală a conacului la data respectivă și a constituit punctul de plecare pentru restaurarea acestuia în vederea înființării unui muzeu memorial. Conacul Donici are o suprafață totală de 203,5 mp, dintre care doar cerdacul ocupă suprafata de 64 mp. Edificiul are 8 camere, iar 4 din ele sunt săli expoziționale. „Casa mare”- este amenajată cu obiecte specifice secolului al XIX-lea, din care nu lipsesc superbele covoare basarabene, pianina, masa extensibilă cu scaune şi o canapea în stilul Napoleon al III-lea, placate cu inscripţii metalice, bufetul, un secreter, icoane, sfeşnice din argint şi un candelabru, amplasat pe o porţiune din tavanul pictat cu motive florale. „Cabinetul de lucru”, dotat cu şemineul deasupra căruia este amplasat un ceas de epocă şi două sfeşnice, biroul de lucru cu un scaun confortabil tapiţat cu crep, serviciul de birou marmorat, biblioteca în care se poate observa o colecţie de cărţi din sec. al XIX-lea, un covor amplasat pe un perete, care conferă o ilustrare specifică epocii respective. „Celelalte două camere expoziţionale” sunt destinate prezentării vieţii şi activităţii fabulistului Alexandru Donici. Sunt ilustrate şi momente importante de la inaugurarea muzeului din anul 1976. „Cerdacul”, tipic moldovenesc, este generos construit pe toată latura conacului. „Parcul”, care înconjoară conacul Donici, are amenajat un iaz frumos și un foisor înconjurat cu vegetaţie, găzduind o confortabilă banchetă şi o masă. „Bustul lui Alexandru Donici” a fost amplasat în curtea conacului în anul 1969. Partea de deal de la conac, care se numea „Stanca”, găzduieşte un izvor care poartă numele de „Izvorul Stanca”, unde se păstrează şi astăzi în bună stare vechiul sistem de colectare şi filtrare a apei de la 12 izvoare, acest izvor face parte din complexul muzeal.

Tot în complexul muzeistic „Alexandru Donici”, este inclusă și biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de familia Donici, care poate fi considerată o copie la scară mult mai mică a unei catedrale din Sankt-Petersburg, construită după planurile arhitectului Bartolomeo Rastrelli. În ograda bisericii se află o clopotniţă construită deasupra cavoului familiei Donici, de către arhitectul de origine bulgară Filip I. Stroi-Stoianov, în anul 1894, unde sunt înmormântați câțiva membri din familia Donici. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, amplasată în imediata apropiere a conacului, a fost ctitoria familiei Donici. În prezent face parte din Complexul muzeistic „Alexandru Donici”. Prima biserică din lemn, atestată la 1820, a fost ridicată pe cheltuiala părinţilor fabulistului, Dimitrie şi Elena Donici.În perioada anilor 1872-1882, s-au ridicat în Basarabia un număr de 115 biserici din piatră. Atunci (1875- 1876) a fost demolată şi biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Bezin şi în locul ei a fost ridicată o biserică din piatră care a rezistat pînă în zilele noastre . După cum se poate citi pe placa de marmură comemorativă amplasată pe zidul exterior al bisericii, construcţia bisericii actuale a fost făcută cu cheltuiala lui Andrei (1811-1889), fratele fabulistului, şi a fiului acestuia Neculai (1835-1876), în perioada 1875-1876. „Biserica Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria familiei Donici, a suferit mari stricăciuni în perioada comunistă. O mărturisire autentică ne parvine de la scriitorul ucrainean Oleg Goncear, autorul romanului „Biserica”, unul din puţinii scriitori care au avut curajul să protesteze contra distrugerilor bisericilor din spatial ex-sovietic. Biserica a fost transformată în depozit de cereale până în anul 1992, cînd s-a făcut prima restaurare şi a recăpătat statutul de biserică ortodoxă. În anul 2006, creştinii ortodocşi din satul Donici, cu ocazia vizitei şefului statului la „Muzeul memorial Alexandru Donici”, au îndrăznit să solicite restaurarea bisericii, întrucât prin acoperiş se scurgea apa de la ploaie. În acelaşi an, au fost demarate ample acţiuni de restaurate ce au vizat gardul care delimitează spaţiul ce aparţine bisericii, exteriorul bisericii, care a inclus şi schimbarea uşilor şi a geamurilor, pavimentul interior şi exterior al bisericii cât şi înlocuirea catapetesmei. În perioada dinainte de 1989, picturile din interiorul bisericii au fost distruse sau acoperite cu vopsea. În anul 1992, cele patru fresce care reprezintă pe sfinţii evanghelişti: Matei, Ioan, Luca şi Marcu, au fost decopertate de vopsea şi restaurate. A doua restaurare a acestor patru fresce s-a efectuat în anul 2006, de către pictorul restaurator Ioan din Orhei, ajutat de pictorul Emanoil din Mitoc.Hramul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” ,se serbeaza la 28 august . “Monumentul” pomenit pe placa comemorativă,amplasată pe zidul exterior al bisericii, este o clopotniţă construită deasupra cavoului familiei Donici de către arhitectul de origine bulgară Filip I. Stroi-Stoianov, în anul 1894. Pe lângă părinţii fabulistului Alexandru Donici, Dimitrie şi Elena, mai sunt pomeniţi pe placă, ca fiind înmormîntaţi în acest cavou: – Andrei (Andronache) (1811-1889) – fratele mai mic a lui Alexandru Donici. – Anastasia (1824-1872) – a doua soţie a lui Andrei Donici. – Nicolae (1838-1876) – fiul lui Andrei (Andronache) Donici, mareşal al nobilimii din ţinutul Orhei, tatăl astronomului Nicolae N. Donici (1874-1860)47.

 

Contact information

Addresss. Donici, r. Orhei
Phone0235 73549; 068136083

Создано